Logos Multilingual Portal

Select Language



François Duc de La Rochefoucauld (1613 - 1680) 

French classical author. His Maximes (1665, fifth enlarged edition 1678) are terse, highly polished observations on human nature, which undermine the concept of disinterested virtue and the power of the will depicted by Corneille in his plays. La Rochefoucauld substitutes a pessimistic picture of man in which subconscious self-love lies behind every action. His views reflect the changing moral climate of the later 17th century, also seen in the work of Mme de La Fayette.

avem сu toţii destulă forţă pentru a suporta durerea altuia
ceea ce face vanitatea altora insuportabilă este faptul că o ofensează pe a noastră
cel mai bun mod de a te păcăli singur este să te crezi mai şmecher decât ceilalţi
cine nu poate să iubească este mai nefericit decât cel neiubit de nimeni
deseori facem bine pentru a putea apoi face rău fără a fi pedepsiţi
doar oamenii mari pot avea vicii
este mai ruşinos să nu te încrezi în prietenii tăi decât să fii înşelat de ei
este mult mai uşor să potoleşti prima dorinţă decât să le satisfaci pe toate celea care o urmează
graba prea mare de a se achita de o datorie este un fel de nerecunoştinţă
în dragoste ca și în prietenie ne fac mai fericiți lucrurile care nu le știm decât cele care le știm
ipocrizia este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii
ne-ar fi ruşine deseori pentru faptele noastre bune dacă alţii ar cunoaşte toate motivele care le-au generat
nu există pasiune în care iubirea de sine să domine atât de mult ca în dragoste; sacrificăm mai degrabă liniştea persoanei iubite decât să ne-o pierdem pe a noastră
răul pe care îl facem, nu atrage asupra noastră atâta ură şi ostilitate cât faptele nostre bune
uităm uşor greşelile noastre când ele nu sunt ştiute decât de noi